Veliko Tarnovo

În mini-vacanta de Rusalii am fost la Veliko Târnovo.

Oraşul a fost capitala celui de-al doilea Ţarat Bulgar(1185-1393); în aceasta perioada era unul dintre cele mai mari si mai cosmopolite orase europene. În 1393, dupa un asediu de trei luni, oraşul (si, odată cu el, întreaga Bulgarie) este cucerit de turci.
În timpul ocupatiei otomane a fost locul de pornire a doua revolte antiotomane, apoi un important centru al renasterii bulgare.
În 1878, între prevederile Tratatului de la Berlin a figurat si crearea Principatului Bulgariei între Dunare si muntii Stara Planina, cu capitala la Tarnovo.

În perioada medievala, orasul a purtat numele de Tarnovgrad, iar în timpul ocupatiei otomane si apoi, dupa eliberare, pâna în 1965, a fost numit Tarnovo. În 1965 a fost redenumit Veliko Tarnovo (Marele Tarnovo) în amintirea gloriei de odinioară.

Astăzi oraşul are aproape 80 de mii de locuitori; este capitala regiunii cu acelaşi nume si un important centru universitar, găzduind cea mai mare universitate din afara Sofiei şi o academie militara.

În hotelul în care am stat turiştii români erau majoritari. În general, în Veliko Târnovo turiştii români par a avea o pondere semnificativă. La postul local de televiziune, am văzut cursul de schimb pentru cinci valute între care era şi leul.

Ne-am cazat la Hotel Studio; 3 stele, condiţii foarte bune la un preţ decent. Micul dejun nu a fost prea bogat dar în rest nu avem de ce sa ne plângem.
L-am ales si pentru că speram să vedem spectacolul de sunet şi lumină, iar de pe terasa hotelului se poate vedea în condiţii excelente (din păcate spectacolul a avut loc luni seară).

Hotel Studio

Tsarevets vazuta de pe terasa hotelului

Oraşul vechi ocupa trei dealuri : Tarevet, Trapezita si Sveta Gora. Reşedinţa ţarilor si patriarhatul bulgar se aflau pe dealul Tsarevets.






Catedrala patriarhală este o reconstituire a clădirii medievale. Picturile din interior au o tematică religioasă sau istorică (fără a fi vorba în vreun fel de arta bisericescă propriu-zisa).

Într-unul dintre turnuri funcţioneaza un lift cu care am urcat pâna în cel mai înalt punct al cetatii.







Ca amenajare seamănă destul de mult cu Râsnov; în incinta cetaţii am găsit, printre altele, câteva standuri cu suveniruri, o terasă şi un mic teatru de papuşi (era vorba despre o legendă legată de Tsarevets, dar, deşi era (şi) în româna, nu am înţeles prea multe).

În Centru

Maica Bulgaria - o piaţă în mijlocul căreia este aşezat un monument dedicat soldaţilor din Veliko Tarnovo căzuţi la datorie.

Marno Pole

Catedrala, construita în 1844 de Kolyu Ficheto, considerat cel mai important arhitect din perioada renasterii bulgare.

Muzeul Renaşterii Bulgare, este găzduit de cladirea primăriei din ultimii ani de ocupaţie otomană. Muzeul ocupa cele 3 nivele ale clădirii, la subsol fiind expuse în general icoane din secolele XVII si XIX şi câteva imagini si decoraţiuni ale clădirilor vechi din Veliko Tarnovo, Arbanassi şi alte localităţi din împrejurimi.
La parter am vazut cărţi tipărite în a doua jumătate a secolului XIX (unele chiar mai vechi - cea mai veche era, daca nu ma înşel, tipărită pe la 1833), dar şi cărţi scrise de mâna în secolul XVIII. Tot aici sunt expuse câteva obiecte (arme, obiecte de mobilier, chiar şi tăbliţe şcolare din aceiaşi perioadă).
În sala de la etaj (astăzi reamenajată) s-au ţinut şedintele primei Adunări Constituante Bulgare. Prima constituţie a Bulgariei (Constituţia de la Tarnovo) a fost votata aici pe 16(28) Aprilie 1879 şi a rămas, amendată de câteva ori, în vigoare pâna în 1947.

Coborând dinspre muzee am ajuns pe Strada Gurko. Strada conservă foarte bine clădirile din secolele XVIII si XIX (specifice renaşterii naţionale bulgare). Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Veliko Tarnovo.

Biserica Sf. Constantin si Elena

Casa lui Sarafkin (1861), considerată o capodoperă arhitectonică din perioada renaşterii naţionale bulgare, are la stradă două nivele iar pe partea dinspre Yantra cinci. În interior este amenajat un muzeu de artă populară.

Samovodska Charshia era, acum 2 secole, principala zonă comercială a oraşului, cu magazine diverse, hanuri şi ateliere. Întreaga zonă este astăzi foarte bine restaurată.

Casa cu maimuţă, aflată pe strada principală, aproape de Samovodska Charsia, a fost construită în 1848 pentru un comerciant local de catre Kolyu Ficheto. Între cele doua ferestre de deasupra magazinului arhitectul a aşezat talismanul casei, un omuleţ cocoşat, cu mâinile aşezate pe genunchi. Pentru ca trecătorii vedeau o maimuţă, numele casei a ajuns, în timp, casa cu maimuţă

(mai 2010)